Gen muzical underground la început, death metal-ul nu a fost cunoscut de majoritatea oamenilor pâna în 1997 când a alimentat comentariile mainstream-ului dupa niste împuscaturi în scoli. În anii 1980 si începutul anilor 1990, era imposibil sa gasesti death metal în magazine de muzica si lanturi de magazine muzicale obisnuite; majoritatea oamenilor le comandau prin posta de la companii mici sau ,,distro-uri'', ce stocau exclusiv metal underground. Underground-ul s-a împotrivit fiecarui aspect al industriei muzicale normale, inclusiv jurnalistilor si posturilor de radio, pentru a evita sa fie mânjit de muzica comerciala sau mainstream.
Spunem ca muzica death metal este structuralista deoarece, spre deosebire de muzica rock, scopul ei nu este nu este un riff ritmic repetitiv ce încurajeaza intensitate constanta prin structura vers-refren; death metal-ul. ca si black metal-ul ce-i urmeaza si prog rock-ul ce-i precede, respectiv muzica clasica de dinainte, folosesc structura muzicala ,,narativa'', sau o structura de fraze conectate în asa fel încât afecteaza schimbarea muzicala si artistica pe cuprinsul piesei. În timp ce muzica rock are ca scop gasirea unui riff placut si sa profite de el, precum si heavy metal-ul timpuriu, death metal-ul este ca si opera: scopul acesteia este de a folosi riffuri pentru a introduce mai multe riffuri, si prin acestea, sa creeze o structura arborescenta de motive ce se autocontopesc într-o tema finala dominanta. Astfel, muzica death metal (ca si trupele de progressive rock si synthpop care au influentat-o) este mai apropiata de muzica clasica decât de muzica rock.
Istoria muzicii rock a fost scrisa de promoteri comerciali ce au încercat sa îi construiasca ,,autenticitatea'' si unicitatea, astfel, aproape toate publicatiile mainstream sunt ostile muzicii death metal .Muzica death metal ne aminteste ca muzica rock, blues si jazz nu au aparut autonom în America, dar au avut baze în secole de muzica populara europeana( structura corzilor I-IV-V de la blues este derivata de la muzica folclorica europeana, si scara blues este o modificare la scarile asiatice si celtice). Muzica rock este o înselatorie, si comercializarea la care este supusa o face sa para mult mai importanta, fiind aceeasi muzica veche ambalata ca produs. Muzica death metal s-a separat de rock mai mult decât orice alt gen muzical, si astfel este o amenintare pentru muzica rock si tot ce înseamna aceasta.
Precum majoritatea genurilor muzicale din epoca moderna, muzica death metal este luata cu asalt nu numai din interese externe, dar si din interior, deoarece oameni lacomi încearca sa faca muzica rock cu haine death metal. Aceste încercari de a simplifica genul muzical le-ar aduce profit celor care încearca, deoarece ar reusi sa faca un material ce vinde mult (fiind asemanator gusturilor muzicale încetatenite, se vinde repede si pe scara larga), si de a putea pretinde ,,autenticitatea'' de a apartine unei forme de artâ marginala precum death metal-ul. Aceste trupe false de death metal au poluat genul muzical cu aceeasi dogma mainstream si muzicalitate de care death metal-ul a încercat sa scape. Ca toate prabusirile sociale umane, aceasta prabusire provine de la egoismul indivizilor ce nu vor sa recunoasca ca integritatea genului muzical este mai importanta decât profitul personal.
Death metalul a înflorit din mijlocul anilor 1980 pâna la mijlocul anilor 1990, si de atunci a fost înlocuit pentru majoritatea motivelor de black metal. Unde death metal-ul a fost foarte structuralist cu foarte mare accent asupra solfegiilor cromatice si astfel ritmice, black metal-ul a folosit constructii narative bazate pe melodie (o inovatie pe care o vor folosi mai târziu si trupele de progressive death metal, precum At the Gates,Atheist,Gorguts si Demilich). Astfel, este greu sa-ti dai seama unde a sfârsit death metal-ul si unde a început black metal-ul,desi în maturitatea lor ele sunt genuri diferite. Astfel, si în elementele estetice ale muzicii death metal ce au fost împrumutate de trupe diverse mainstream, de la Slipknot la Nirvana, death metal-ul traieste sub o alta forma.
Pentru cea mai completa istorie a Heavy Metal-ului underground, consultati Istoria Metal-ului de Vijay Prozak.
Aceasta schimbare poate fi mai întâi auzita în trupe de speed metal precum Metallica, Slayer, DBC, Rigor Mortis si Nuclear Assault. Strofele deveneau mai lungi,piesele deveneau mai complexe,si tipul riff-urilor ce repetau un ritm folosind o singura coarda se rareau; o noua forma de muzica se nastea. Totusi,aceste trupe erau legate de multe dintre tendintele influentate de muzica rock în metal; death metal-ul s-a despartit de acestea. (Este interesant de vazut ca ultima rezistenta în fata schimbarii a fost muzica thrash, sau formatii de trecere hardcore punk ce scriau melodii punk cu riffuri metal; acestea au redus muzica atât de mult la esenta ei încât a trebuit sa se reconstruiasca, si, având ambitii mari, tindeau spre compozitii narative în loc compozitiile vers-refren ale muzicii rock).
În timpul anilor 1983-1985, s-a ivit un nou gen muzical ce era între death metal, black metal si thrash, si din aceste genuri muzicale succesive urma sa derive inspiratia muzicala. Bathory,Sodom,Hellhammer/Celtic Frost au pus bazele acestui stil, omologii lor în Americi fiind Possessed,Slayer si Sepultura. Din aceste trupe fondatoare, stilurile s-au despartit în death metal si black metal. Desi multi îi acrediteaza pe Venom pentru termenul de black metal, din punct de vedere muzical ei erau puternic înfipti în traditia muzicii heavy metal.
Perioada de aur a muzicii death metal a fost din 1988 pâna în 1994, timp în care s-au format clasicii genului si toate derivatiile lor. Death metal-ul percusiv a bubuit de pe coasta industriala estica a Statelor unite ale Americii; Texas a produs un sunet strident si aducând un sunet inuman; Florida a creat stilul Tampa death metal, ritmic si înstrainat. Trupele progresive din SUA si trupele melodice din Suedia au îmbogatit genul, ca si multe alte genuri hibride, inclusiv doom metal si încrucisarile cu speed metal.
Totusi, din 1994, genul muzical a ajuns la un punct de cotitura: unde sa mergi ca sa tina pasul cu black metal-ul, ce s-a extins în melodie la fel de rapid precum death metal-ul s-a extins în structuri ritmice, amenintând acum sa devina mai popular. Death metal-ul s-a împartit în doua tabere: cei care insistau pe o definitie îngusta a genului, si pe ,,inovatorii'' ce vroiau sa faca muzica rock în haine death metal, dar ambele tabere în efortul de a controla factorii externi au uitat de factorii interni, iar ideologia si spiritul artistic a muzicii death metal au fost uitate. Astfel, muzica parea senila si a fost uitata pentru câtiva ani.
În momentul scrierii acestui articol, death metal-ul este practicat de câteva vestigii de la sfârsitul anilor 1980 ce înca fac muzica de calitate, dar audienta lor scade în fiecare an. Starea de sanatate a comunitatii metal este slaba deoarece aceasta se concentreaza pe unicitatea aparentei externe si nu pe compozitii si intergritate artistica. Desi noi speram la o revitalizare a death metal-ului, este mult mai probabil ca acesta sa-si ia locul în istorie, iar noi sa ramânem cu înregistrarile.
Pentru cea mai completa istorie a muzicii heavy metal si a istoriei underground posibila, consultati Istoria Metal-ului de Vijay Prozak.
De exemplu, cineva într-un tricou Cannibal Corpse poate fi neglijat de cineva ce poarta un tricou cu Beherit, deoarece Beherit are o audienta mai esoterica si mai aventuroasa din punct de vedere teoretic decât sunetul natâng si fara pretentii intelectuale a trupei Cannibal Corpse; tricourile determina ce trupe poate sa accepte creierul tau si, deseori, exista un fel de identificare pe caste între fani. Cei ce încearca sa creeze aceasta identitate se gasesc de multe ori raspunzând la multe întrebari grele sub circumstante neplacute.
Într-o situatie opusa, cineva care poarta un tricou cu Atheist ar putea râde de cineva ce poarta un tricou Sarcofago ca un filistin. Asta arata comunitatilor normele de convietuire într-o ierarhie în comunitatea death metal, indentificându-se fiecare pe loc,la fel de mult diferentiind pe metalistii din hoardele de normali ce nu fac decât sa cumpere cd-uri cu tâmpenii si pesti de plastic cântatori.
Spre deosebire de muzica rock si derivatele sale, se vede absenta aproape totala a melodiilor de dragoste si a cuvintelor ce arata sexul cuiva. Death metal-ul nu este despre tendinta de evadare emotionala. Death metal-ul este despre realitate.
Arta death metal -- vazuta în tricouri, coperti de albume, fluturasi, petice textile, insigne si abtibilduri -- include toate acestea. Ocultul reprezinta opusul la ce este moral; ca un gen ,,nihilist'', muzicienii death metal tind sa fie realisti si sa constientizeze ca oricât am încerca sa clasificam ceva ca rau sau bun, realitatea este neafectata, si oricare obiect la care îi este pusa întrebarea va fi de folos realitatii la nivelul functionarii si nu moralitatii. Categoria morbida reprezinta perspectiva nihilista, ce nu arata numai ca moartea este mai reala decât perceptia noastra despre ea, dar în mod inevitabil si noi vom muri, si trebuie sa stim asta. Unde ocultul foloseste pentagrame,scrieri antice, sigilii si imagini demonice, morbidul foloseste boli, oroare, supunere si corupere a trupului (inclusiv gândul/trupul ce se întoarce împotriva sa, ca în filmele cu zombi) drept paleta.
Tehnologia este un partener bizar în arta death metal, deoarece este folosit adeseori pentru a modifica una din celelalte 2 categorii. La fel cum la sfârsitul piesei ,,War Pigs'' de Black Sabbath,Satan este aratat râzând si întinzându-si aripile la macelarirea barbatilor tineri penru profit, tehnologia este portretizata ca amorala si astfel ceva care poate schimba omenirea în orice minut. Combinata cu infatisare morbida, avem arta ce arata fiinte umane dependente si captivate de tehnologie; combinate cu ocultul, avem ori tehnologie în slujba ocultului, sau ocultul ca naturalistic si opunându-se umanitatii tehnologice.
Trupele de death metal sunt oculte în sensul ca fiecare din trupele fondatoare si majoritatea ce au urmat s-au concentrat în a cerceta ocultul, lucru evident în versurile lor. Totusi, putine trupe practica misticismul si majoritatea par sa îl foloseasca numai în sens metaforic în materialele lor. Acest lucru este convenabil deoarece în societatea noastra moralista, chiar si când este secularizata, este fondata pe mitologia iudeo-crestina.
Orice studiu academic al ocultismului în Death Metal trebuie s? ia în considerare ?i sirul de lucruri oculte utilizate. Simbolismul Iudeo-Crestin, Babilonian, Nordic si American indigen si ideologiile lor apar în versuri si în pozi?ionarea conceptuala a trupelor de death metal.
Pentru mai multe detalii despre ocultul metaforic în Heavy Metal, vezi Satanismul ca Metafor? în Heavy Metal de Vijay Prozak.
Logica paranoica si zdrobitoare de suflete au creat o nevoie imediata de a trece peste superstitiile si auto-compatimirea a unei epoci superciciale. În consecinta ,ca si cum s-ar apropia de ,,prapastia'' lui Nietzsche si mergând sub si nu peste, aceste trupe au îmbratisat o filozofie a nihilismului si o delectare în extreme intelectuale, senzuale si spirituale a unei epoci în apus.
De aici,multe por fi învatate despre un viitor al omenirii: nihilismul ne elibereaza din frica noastra, înfruntând-o frontal. Trupele de death metal au creat o mare schimbare în subcultura americana de la una moralista la una de auto-afirmare existentialista, dar mai mult, versurile ,,de groaza'' de la multe trupe au avut ca tinta negarea sociala a fricii colective de moarte.
Ideologia serveste ca un loc important în generatia de versuri si concept al ficeraei trupe. În cea mai mare parte, individualul este politic în alegerea muzicii, aspiratiile intelectuale din ea, si valorile exprimate în tematici întunecate, moarte si ocult, razboi, genocid si suferinta. Death metal-ul reflecta descendenta din muzica hardcore, dar si descendenta sa din heavy metal serveste în a arata individualul si nu colectivul ca o metoda de comunicare.
Ca death metal-ul nu s-a încecat în propria inertie, sau a devenit condus de moralism si astfel conformist din punct de vedere social ca emocore sau trupele de ,,life metal'', este un mic miracol într-un timp de motivari coplesitoare comerciale la eforturi umane. Underground-ul acesteia ramâne puternic si provocator de independent. În timp ce mai multi oameni din societate simt nevoia sa se retraga din valorile si comportamentul popular, ideologia death metal-ului ofera o privire fugara la un viitor nihilist, dar impresionant de ne-nevrozat.
Pentru mai multe informatii, vezi Traditia filozofica a Heavy Metal-ului de Vijay Prozak.